Surpriza unei nopți de toamnă în Tenerife, Mircea Cărtărescu

Ciprian Apetrei

Întâlnire cu Mircea Cărtărescu în Tenerife, surpriza unei nopți de toamnă. Doar că aici sfârșitul toamnei este blând și cald, ca o vară târzie în România. Discuția a avut loc într-un parc de palmieri, Lago Martiánez din Puerto de la Cuz, în care se află piscine naturale, cu apă albastră de ocean. Pe fundal se auzeau valurile oceanului Atlantic, iar de la căderea nopții s-a adăugat, foarte discret, muzica unei fanfare vesele. A fost, cu adevărat, o fiesta literară. Un cadru minunat, cel mai frumos din carieră, așa a spus scriitorul la început.

Deasupra noastră, pe partea stângă, treceau oameni la promenada de seară. Mulți s-au oprit să asculte și au stat timp îndelungat. Mitul peșterii revizitat. De aceasta dată, lumina cunoașterii venea de jos.

Despre asta a fost vorba, Mircea Cărtărescu a vorbit despre ceea ce înseamnă literatura. Fiecare ascultător a plecat mai bogat de acolo.

A fost o pledoarie intensă pentru literatură și pentru poezie, ca forme asumate de existență. O existență semnificativă, care dă valoare lumii, chiar dacă este rar recunoscută de către societate. Este un raport identitar între creator și opera sa. Un efort teribil, pe care puțini reușesc să îl ducă până la capăt.

Cel mai mare curaj literar este să te închizi în camera ta secretă și să te privești în ochi, ne-a spus Mircea Cărtărescu. Citiți Travesti, în spanional tradus Lulu, pentru detalii. O lectură palpitantă, care ne pune în fața oglinzii. Avem acest curaj?

Scriitorul a mai vorbit despre valoarea etică și socială a literaturii, despre granițele flexibile dintre realism și fantastic, dar și despre transcendență, care este lumea în care trăim, dacă știm să o privim așa cum merită.

Poetul are o fire anume, pe care trebuie să și-o asume. Ploieșteanul din mine l-a auzit pe Nichita vorbind, printre valurile oceanului, care ne-au acompaniat până la final. Tema persoanei creative, a omului care devine și rămâne creator, a fost firul roșu al discuției cu moderatorul evenimentului Antonio López Ortega.

Publicul din grădină a fost numeros și foarte bucuros, nici nu a simit cum se lasă seara și frigul umed. Dacă ar fi fost permise întrebări din audiență, cred că ar fi rămas până dimineață.

Mircea Cărtărescu a citit la final un fragment din primul sau poem, scris la 20 de ani. Dovada clară și emoționantă că își asumă ceea ce a vorbit. Este, într-adevăr, un creator, un om care a reușit să își definească astfel viața. O existență esențială, cum ar spune, cu admirație, Jaspers.

Discuția a fost tradusă impecabil de către doamna Marian Ochoa de Eribe, care îi este de mult alături lui Mircea Cărtărescu, fiind traducătoarea întregii sale opere în limba spaniolă. Evenimentul, a avut loc ieri, 18 noiembrie și a fost parte a festivalului Puerto de Letras, organizat de Primaria din Puerto de la Cruz. Înregistrarea intregului eveniment poate fi văzută AICI.

Am avut la sfârșit bucuria să primesc un autograf pe minunatul volum de nuvele Nostalgia, una dintre cărțile care m-au trimis către proză scurtă. Un motiv excelent pentru a învăța limba spaniolă.

A doua bucurie a fost un dialog despre Poveștile călătoare, volum pe care i l-am oferit din partea întregii echipe care a organizat turneul spaniol de lansare: jurnalistul Constantin Pletosu și Consulul Onorific al României în Insulele Canare, avocatul Alina Elena Râmaru. Ne-a fost alături și o bună prietenă a culturii române, Katia Van Bockel Vanderschrieck, Consul Onorific al Senegalului.

„O să citestc această carte în avion, pe drumul de întoarcere” – a fost cuvântul de despărțire. Un mod minunat pentru ca Poveștile să nu se oprească din călătorie!