Odessa, mon amour

de Luminița Pătrățeanu

José de Ribas, general spaniol, primar al Odessei, este cel care a construit orașul port la Marea Neagră, iar pietonala care taie centrul urbei de la țărm și până la catedrală îi poartă numele: Deribasovskaya

Un port ce merită văzut

Cosmopolit, franțuzit până în prăsele, european cât cuprinde, cu patină și acorduri muzicale vieneze, cu Mozart și Salinieri de o parte și de alta a bulevardului Deribasivska, cu statuia lui Richelieu de strajă și Împărăteasa Ecaterina în spirit, cu o anume eleganță rafinată între vechi și nou, udată la țărm de Marea Neagră, portul unui golf cu o promenadă ce respiră poeziile lui Pușkin, cu o populație extrem de diversă în culturi și limbă, tradiții și atitudine, Odessa este fără echivoc unul dintre cele mai frumoase orașe maritime din Estul Europei.

Odessa, un dar promis

Odessa era pentru mine un dar promis, dorit și primit într-o duminică minunată de august.
Am plecat în zori din Chișinău, precum mușchetarii lui Dumas, adică patru la număr, să cucerim sublimul unui port la Marea Neagră, încărcat de istorie și cultură, de vechi și nou, de savori marine păstrate cu greu și moștenite de la Ecaterina a II-a, Împărăteasa vizionară. Eram singura din echipajul nostru ad-hoc legat, care primea botezului portului, iar emoțiile nu-mi dădeau pace. După o coloană de aproape 100 de mașini care așteptau să treacă vama la ucraineni, am parcat bolidul și noi. Asadar, Welcome to Odessa! Cu un val de aer cald plin de savori marine, cu seninul cerului și albastru puternic al Marii Negre, am străbătut repede faleza, având ca țintă turul golfului.

Pe locuri „vip”, înainte!

Extrem de riguros în orice arhitectură dată – de la bisturiu și pînă la excursii – Victor a ținut să începem vizita mult râvnită chiar de pe mare. Așa că, pe locuri „vip” am plecat, testându- ne cantitatea de adrenalină existentă în fiecare dintre noi. Și astfel, cu un echipaj extrem de simpatic, dar și cu pasageri amatori de sporturi extreme, am navigat făcînd drift-uri și burnout-uri ca pe o motocicletă extrem de nărăvașă, lansând în eter țipete de exaltare cu mulți decibeli. Între două desprinderi de pe luciul apei, între un drift și altul, aveam să aflăm că, portul cu denumire grecească Odeoss a fost „feminizat” de Împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, care și-a dorit aici un port strategic, cu chei solide pentru valurile golfului și care să poată oricând fi un loc de carantină în larg, pentru holera care bântuia pe atunci ambarcațiunile. Am plecat de la chei pe poarta 1 a gării maritime pentru pasageri, spunând o rugăciune în gând și admirând biserica „Sfintul Andrei” – ocrotitorul marinarilor, un edificiu care are o arhitectură ușor futuristă, în alb și albastru marin. Am parcurs toată riviera golfului, admirând frumusețea clădirilor de pe colinelele țărmului, marea de pe… mare, scăldați de un soare extrem de puternic și de briza caldă venită din larg, singurul numitor comun al nostru fiind bucuria. Și așa, timp de o oră, ne-am numit corsari, temerari, marinari, adică iubitori de apă și curaj, invitați chiar să o „tăiem” spre Istanbulul aflat înainte, dincolo de linia care unea cerul cu mare.

Odessa, step by step

Am acostat la chei trecând poarta a 2-a a gării maritime, admirând de aproape Hotelul Odessa, construit pe o limbă de țărm artificială și care țintește spre cer sau spre stelele…din dotare. Asaltăm orașul care a purtat denumiri în greacă, rusă, turcă, călcat de goți și huni, de bulgari, unguri, pecenegi, tătari, măcinat de războaie – cel ruso-turc fiind unul extrem de important. Odessa este creația dorită de Împărăteasa Ecaterina și proiectată de inginerul F. Devollan, undeva pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea și colonizată cu: ruși, ruteni, bulgari, evrei, nemți, armeni, italieni, polonezi, ucrainieni, greci pontici și români moldoveni. Se dezvoltă rapid datorită generalului Richelieu – aflat în slujba Imperiului Rus, fugit din Revoluția Franceză și înrolat în armata Ecaterinei în războiul ruso-turc – însărcinat cu proiectarea Odessei și care, a devenit apoi și guvernator al provinciei. Lui Richelieu îi succede contele Louis Andrault de Langeron, Odessa devenind port liber și ocupând locul patru ca importanță, după Moscova, Sank Petersburg și Varșovia. Dar caracterul său cosmopolit este creionat de José de Ribas, general spaniol care a contribuit masiv la întemeierea orașului, ocupând și funcția de primar al Odessei și dând străzii unde a locuit numele de Deribasovskaya – pietonala care taie centrul orașului de la țărm până la catedrală. În catedrala Odessei avea să se căsătorească în 1918, Carol al II-lea, Principe de România cu Zizi Lambrino. Deribasovskaya poate rivaliza cu orice stradă „plus riche” din Paris, este plină de frumos, de lux, de cafenele, magazine sofisticate, restaurante elegante.

Treptele Potemkin și Opera

Simbolul reprezentativ al Odessei îl constituie un spațiu lărgit, cu scări de formă trapezoidală și care dau măreția ansamblului. O anume generozitate, ce merită escaladată și care poartă numele lui Potemkin, guvernator al Odessei și general care a luptat alături de ruși în Războiul Crimeii, impresionează turistul. De aici, muzee, școli, teatre, statui, clădiri cochete și elegante, se dezvăluie fastuos, tăindu-ți parcă respirația. Dacă treptele Potemkin te surprind printr-o anume iluzie optică, Teatru de Operă și Balet te îndeamnă să visezi la frumusețea clipelor fabuloase oferite pe scenă și primite apoi de public din lojele somptuoase ale edificiului. Construit de austrieci după modelul Operei din Viena, sub forma de potcoavă la exterior, decorat cu statui și coloane, cu stări regale, loje elegante și candelabre sublime în interior, edificiu din Odessa este al doilea din lume, ca mărime și frumusețe. Aici surprinde afișajul Operei prin picturile care parcă aduc arta – sub toate formele ei: muzică, balet, creații vestimentare – aproape de privirea unui public avizat și rafinat. Fintânile arteziene se dezvăluie într-un anume joc de jeturi minuțios create tehnic, îndemnând trecătorii la contemplare.

Ecaterinskaya

Nu departe de Treptele Potemkin și în spatele statuii lui Richelieu, împărătesa vizionară, iubitoare de artă, avidă de cultură autentică, cu privirea largă spre Europa, tronează în Piața Ecaterinskaya. Alături de Ecaterina a II-a sunt statuile oamenilor de stat comandanți de oști, întemeietorii Odessei, care, parcă o înconjoară ocrotitor pe stăpîna lor adulata sau chiar iubita la propriu ( conform folclorului). Este un omagiu adus celor care au semnat actul de întemeiere al Odessei nemuritoare. Astfel, Grigore Potemkin, Platon Zubov, Franz de Volan și José de Ribas – enumerare absolut aleatorie, sunt cele patru nume legate pentru totdeauna de Odessa împărătesei.

Oraș plin de toată Europa

Un alt minunat colos de artă este și Palatul Vorontsov, ce privește spre golf, spre Primorskiy – acea promenadă umbroasă aflată de-a lungul țărmului Mării Negre și unde se află statuia lui Pușkin. Palatul, în care a locuit un alt guvernator al Odessei, contele Vorontsov, cu fațade mici și decorate cu minunate coloane și colonade grecești, te face să reeditezi timpurile, cu toată sarabanda lor plină de eleganță, lux și lumină, la fel ca, un alt monument arhitectural, și anume, Casa Liebman. Exilat aici, Alexander Pușkin, spunea despre Odessa că este : „un oraș plin de toată Europa, unde se vorbește franceză și unde există cărți europene și reviste de citit„. Odessa a suferit o întrerupere în timpul războiului Crimeii, fiind bombardata de britanici, francezi, apoi legată de Kiev, Harkov, Basarabia și Iași. Aici s-a cuibărit apoi o societate evreiască prosperă, aceasta suferind nenumarate progromuri și care a luat apoi calea: Constantinopolului, Palestinei, Franței și Americii. În 1941 armata română cucerește orașul, primar fiind pus un anume Gherman Pântea, instalat de generalul Antonescu. Membru al Partidului Național Liberal, filoromân din tată în fiu, Pântea repune în funcție toate serviciile publice, după o stagnare de 20 de ani, renovează Opera, emite documente care să permită predarea în școli în limbile română și ucraineană. În Piața Dumskaya tronează Primăria, o clădire absolut impresionantă, aerisitā, deschisă la nou. Străzile principale sau arterele fac din Odessa un oraș special, cu un puternic iz european, în care, dacă ești capabil, poți respira lejer Europa.

Laudațio

Dumnezeu mi-a oferit șansa de a admira pe viu, țărmuri sublime, la Mediterana Palmei sau în portul Alexandria din Egipt, ale Atlanticului francez sau britanic, ale Mării Roșii, însă Odessa ocupă din acest august al anului de grație 2018, un loc absolut special în sufletul meu. Darul primit cu atîta emoție de mine aparține în totalitate bunului meu prieten și frate, doctorul Victor Rusanovschi. Cu siguranță am primit și probabil voi mai primi daruri, dar ca Odessa, never ever! Efortul de a parcurge aproape 1000 de km într-o zi caniculară, de a zîmbi și a dărui firesc frumosul Odessei, de a mă înțelege ca artist, ca făuritor de metafore scrise, mă obligă, mă determină să-i fiu veșnic recunoscătoare și să îmi scot pălăria în fața acestui om minunat. Apoi, Victor este printre puținii oameni din preajma mea, care au înțeles cît de mult ador marea, cît de mult înseamnă marea pentru mine, multumindu-i și pentru acest lucru.
Sărumâna, Victor!
Luminița Pătrățeanu, jurnalist la porțile Odessei.