19 mai 2024
CronicăCulturăRomâni în lume

Se apropie Paștele Blajinilor

Această sărbătoare nu este una canonică, dar nicăieri în lume nu întâlnim sărbători de pomenire a morților de o asemenea intensitate precum Paștele Blajinilor.  

În credința populară, în lunea de după duminica Tomei, se sărbătorește Paștele Blajinilor. Potrivit credinței populare, blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se vărsa Apa Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe. Deși sunt pricepuți, nu știu cum să calculeze data Sfintelor Paști. Când vine Paștele, oamenii le dau de veste prin intermediul apelor curgătoare, aruncând pe râuri coji de ouă roșii.

În această zi de luni, în Bucovina, se manâncă la iarbă verde, unde multe firimituri sunt lăsate să cadă intenționat pe pământ, pentru pomenirea celor morți. În cele mai multe locuri din țara noastră, oamenii preferă să meargă în această zi la cimitire, dând de pomană ouă roșii, pască și cozonac și punând flori pe mormintele celor dragi.

De menționat că de Paștele Blajinilor nu se pomenesc doar morții cunoscuți pe linia ascendentă a familiei, ci întregul neam al strămoșilor comuni. În această zi fiecare femeie aduce cu ea la cimitir un ștergar strâns la un capăt și legat cu o lumânare. Aceste ștergare se dăruiesc preotului care citește pomelnicele.

Ce se mai aspune despre Blajini?

În Bucovina se spune că: Blajinii sunt jumatatea de sus om, iar jumătatea de jos pește și trăiesc într-un pârâu; femeile și fetele lor cântă foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase„.

În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuți și sub numele de Rohmani. Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfantul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezentă în antichitatea dobrogeană, oltenească, transilvană și cea moldovenească.

Ce spun istoricii despre cum se sărbătorea Paștele Blajinilor acum 100 de ani?

Posibilitățile materiale pe care le aveau românii cu ani în urmă sunt cu desăvârșire altele decât cele de astăzi. Ce spun istoricii despre ceea ce se întâmpla în cimitire în această zi de sărbătoare. „Se mergea la cimitir, obligatoriu cu pască și ouă roșii. Se dădea de pomană, dar nu înainte de trecerea preotului care sfințea cele aduse. La pomană se mai dădea și un pahar de vin, cea mai acceptată băutură în cimitir care are și o conotație simbolică și se aprindea o lumânare. Ospățul se făcea acasă, dar destul de modest”.