„Pentru mine, jurnalismul este o modalitate de a călători între România și Franța”

Interviu cu jurnalistul, scriitorul și profesorul Ciprian Apetrei, coordonatorul cărții „Povești călătoare” care va fi prezentată publicului astăzi la Adeje – Tenerife

După o primă prezentare făcută în data de 5 noiembrie la Ambasada României de la Madrid, scriitorul și jurnalistul român Ciprian Apetrei își va lansa, astăzi, 10 noiembrie, în Tenerife, cele mai recente lucrări literare, „Povești călătoare” și „Cel de la geam„. Evenimentul cultural, printre primele în comunitatea românilor din Canare după pandemie, va avea loc la ora 18.30, la Centrul de Participare și Conviețuire Cetățenească din Adeje – fosta Școală de Securitate și este organizat de Consulatul Onorific al României în Insulele Canare în colaborare cu Primaria din Adeje.

U.R. – În două cuvinte, cine este Ciprian Apetrei?

C.A. – Sunt un jurnalist și profesor de filosofie român, stabilit în Bretania, Franța, de peste 10 ani. Colaborez cu mai multe publicații din România și sunt printre fondatorii unui proiect media, care reunește jurnaliști români stabiliți în străinătate, numit RoZoom Press. Pentru mine, jurnalismul este o modalitate de a călători între România și Franța, dar și de a pune în lumină comunitățile de români din lumea largă.

Sunt, de asemenea, președintele unei asociații a românilor din Bretania dar și scriitor.

U.R. – Ultima dumneavoastră lucrare, „Povești călătoare”, reflectă o parte a diasporei românești din lume. Care parte din dumneavoastră o regăsiți aici?

C.A. – Cartea „Povești călătoare” reunește 43 de povestiri, din 18 țări diferite, și se află la granița dintre literatură și jurnalism. Sunt mărturii care au forma unei nuvele sau a unei relatări. Povestirile sunt foarte diverse, ca zonă geografică, ca etape de emigrare, ca experiență personală sau profesională. Eu le-am numit „Statele Unite ale României„. Regăsesc, în acest volum, curiozitatea de a îl înțelege pe celălalt, este, din perspectiva jurnalistică, un exercițu de cunoaștere.

Personal, în călătoriile prin Italia, Elveția sau Franța care apar în volum, îmi regăsesc etapele de formare, care mi-au construit identitatea de astăzi.

U.R. – Cum vedeți transformarea României, din care ați emigrat, din 1989 și până în prezent?

C.A. – România a trăit o perioada comunistă teribilă, una dintre cele mai dure din Europa. După Revoluția din 1989 ne-am reluat legăturile cu lumea liberă, reușind să aderăm la NATO și la Uniunea Europeană. Au fost perioade dificile din punct de vedere economic, ceea ce a dus la valuri succesive de migrație a forței de muncă, în Italia și Spania, la început, apoi și în restul Europei. Diaspora a devenit astfel un sprijin economic foarte important pentru țară, dar și un motiv de melancolie identitară. Aproape fiecare familie are pe cineva plecat în străinătate. Astăzi suntem țara din Estul Europei cu cea mai mare încredere în valorile europene și transatlantice într-un efort de dezvoltare instituțională, care să permită o reîntoarcere a unei părți din emigrație.

Mai sunt, însă, mulți pași de parcurs până acolo.

Pentru Univers Romanesc – Constantin Pletosu