22 februarie 2024
CronicăCulturăRomâni în lume

Fără voia lor tinerii noștri oscilează între două lumi

Mărturii emoționante de la Mănăstirea Vedrin – Namur, Belgia

Situată lângă Namur – capitala provinciei Valonia și la 40 km de Bruxelles, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” este primul așezământ monahal ortodox din Belgia. O filă de carte sfântă, un petec de pământ binecuvântat de Dumnezeu și rupt dintr-o Românie mamă, asezonat firesc și domol cu cel scăldat de râurile Frizet și Arquet din Namur.

Epopeea mănăstirii a început undeva prin 2011, cînd surorile belgiene ale unei mănăstiri de rit greco catolic (actualul lăcaș ortodox) au decis să vândă așezamântul monahal.

Înconjurat de o civilizație cu un profund caracter rural, de copaci zvelți și cu ieșire la șoseaua satului, locașul a atras privirea comunității de români din preajmă, dornici de un loc de rugă propriu. Inițiativa lor a fost degrabă susținută și binecuvântată de Înalt Preasfințitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale.

Așezământul a fost achiziționat contra sumei de 400.000 de euro, condiția contractului fiind un avans de 100.000 de euro la semnarea actului de vânzare – cumpărare. „Atunci, aceste sume mi se păreau imposibil de cuprins dar râvna credincioșilor dublată de iubirea de Dumnezeu și Biserică au contat în tot aceast demers pe care astăzi îl privesc ca pe unul de curaj, chiar de nebunie„, prezidează Maica Stareță Mariami Samoilă.

Astfel, în 23 mai 2011 porțile mănăstirii târnosite de IPS Iosif și-a deschis porțile ca așezămînt ortodox cu statut de parohie, slujbele fiind oficiate de preotul de mir Ciprian Gradinaru.

Șase măicuțe destoinice conduse de inimoasa stareță Mariami venită de la mănăstirea Remeț s-au înhămat la marea aventură din Namur, descifrând zi de zi, cu stoicism și iubire de rugăciune tainele legilor belgiene, mentalități străine de cele românești, învățând formule tehnice, arhitecturale sau de mediu pas cu pas.

Așa am purces la reclădirea de la fundație și până la aspectul ce încântă ochiul și sufletul celui care ne calcă pragul spre rugăciune și tihnă„, spune Monaha Mariami.

Dar timpul s-a scurs în favoarea jertfei permanente ale micuței obște de maici de la Namur, banii venind din benevolat, „ca din Cer” astfel că, la exact un deceniu de la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, Monastère protection de la Mère-de-Dieu” din Vedrinul Valoniei ni se înfățișează azi și mereu în lumină și credință.

Minionă, cu o arhitectură de poveste, biserica surprinde cu geamurile sale traforate într-un anume fel, astfel că lumina inundă lin și plăcut în spațiul de credință. Elegantă prin minimalismul ales, cu altarul la vedere și o casetă impresionantă cu mici flori aurite și bătute în pietre și care găzduiesc moaște de sfinți, cu uși voievodale, Biserica pare o mică bijuterie montată în peisajul patriarhal.

Blândă la glas și vorbă, mereu cu zâmbetul pe buze și extrem de precisă în povestirile despre episoadele tehnice și legislative de loc ușoare și diferite de cele românești, lină și caldă în conversațiile cu noi, Maica ne-a împărtășit preț de o oră, la o cafea și un dulce „cosmopolit” cîteva dintre proiectele mănăstirii pe care o păstorește.

Am aflat despre preocupările permanente îndreptate spre copii și tineri, aceea de a-i aduce în Biserică, de a le face cunoscută credința noastră pentru că mulți dintre ei sunt născuți aici sau provin din familii mixte. Fără voia lor tinerii noștri oscilează între două lumi, două culturi diferite, limba română trecând pe loc secund, ca și înțelegerea rugăciunii.

În acest sens organizăm întâlniri cu ei, ateliere de pictură, olărit, lectură de carte de rugăciune atât în română cît și în franceză, ajutându-i astfel să înțeleagă sensul cuvîntului. Alături de părinți participă la slujbele oficiată de părintele arhimandrid Daniil, căci trebuie să mai spun că, părintele Ciprian slujește astăzi la o nouă parohie românească. Avem credincioși care ne calcă pragul din toată Belgia, din Olanda, Franța, Germania, Anglia și Irlanda,” mai spune Maica.

Dar poate cea mai surprinzătoare poveste am aflat-o de la maica Magdalena, o olandeză uscățivă și veselă și care se numea pînă nu demult Astrid. Într-o română perfectă, măicuța ne-a împărtășit iubirea sa față de România, de graiul nostru, de faptul că, undeva pe la mijlocul anilor ’80 cânta muzică populară cu ansambluri de folclor de pe la noi.

Am studiat limba română, interesul pornind de la muzica populară de care m-am îndrăgostit iremediabil„, ne spune veselă Astrid. Atunci am simtit nevoia să mă laud și să spun că în Bacău, un alt olandez si anume André Muit este unul dintre cei mai apreciați români, misiunea sa fiind legată de suferința copiilor cu autism sau Down.

Am plecat ușori la minte și suflet, mai bogați în povești frumoase, cu exemple și destine oblăduite de Dumnezeu, schimbând cu bucurie mici daruri și promițându-ne că ne vom revedea curând, nu înainte de a mai păși în micuța și cocheta Biserică ce poartă hramul „Acoperămintul Maicii Domnului„, ocrotită spiritual de Sf Siluan Atonitul, lăsând cu drag și pioșenie o icoană semnată în acril.

Luminița Pătrățeanu – Bruxelles