Oamenii din Insulele Canare – sufletul unui arhipelag dintre Europa, Africa și America

De la misterioșii guanche la canarienii de astăzi – istoria, tradițiile și identitatea unui popor care trăiește la răscrucea dintre Europa, Africa și America

Când un turist ajunge pentru prima dată în Insulele Canare, vede mai întâi oceanul de un albastru profund, plajele vulcanice, palmierii și impresionantul vulcan Teide. Însă adevărata bogăție a acestor insule nu este peisajul, ci oamenii.

Canarienii au reușit, de-a lungul secolelor, să construiască o societate aparte, în care rădăcinile africane, cultura spaniolă și influențele latino-americane conviețuiesc într-un echilibru aproape perfect. Puțini vizitatori știu că sub asfaltul orașelor moderne de astăzi se ascunde una dintre cele mai interesante istorii ale Europei.

Cine au fost guanche?

Înainte ca navigatorii castilieni să ajungă în arhipelag, fiecare insulă era locuită de populații indigene cunoscute astăzi sub numele generic de guanche. Totuși, acesta era numele locuitorilor din Tenerife. Celelalte insule aveau propriile denumiri pentru populațiile lor, însă, în timp, istoria le-a reunit sub aceeași identitate.

Originea lor continuă să fascineze cercetătorii. Analizele ADN confirmă că strămoșii guanche proveneau din rândul populațiilor amazighe (berbere) din nordul Africii, ajunse în Canare cu multe secole înainte de Hristos.

Dar marea enigmă este alta. Deși proveneau dintr-un popor de navigatori, guanche aproape că nu mai navigau între insule atunci când au sosit europenii. Fiecare insulă evoluase aproape complet izolată, dezvoltând propriile tradiții, propriile dialecte și chiar propriile structuri politice. Daca vorbim de Tenerife aici existau nouă regate independente, numite menceyatos, conduse de câte un mencey – un fel de rege local.

Canarele, o lume fără metal

Poate cel mai surprinzător lucru este faptul că guanche trăiau încă într-o epocă apropiată de Neolitic. Nu cunoșteau prelucrarea fierului, nu foloseau roata și nici unelte metalice. Armele erau confecționate din piatră, lemn și os, iar vasele din lut erau modelate exclusiv cu mâna, fără roata olarului.

În schimb, dezvoltaseră tehnici impresionante de supraviețuire. Construiau terase agricole pe versanții abrupți ai munților, conservau cerealele în silozuri naturale și valorificau aproape fiecare resursă oferită de mediul vulcanic.

Misterul mumiilor canariene

Puțină lume știe că Insulele Canare au avut propriile mumii. În Tenerife au fost descoperite sute de corpuri mumificate natural sau prin procedee elaborate. Unele sunt atât de bine conservate încât cercetătorii le compară cu cele egiptene. Procesul era însă diferit. Corpurile erau tratate cu grăsimi animale și plante aromatice, apoi înfășurate în piei de capră și depuse în peșteri greu accesibile. Multe dintre aceste peșteri funerare nu au fost descoperite nici astăzi.

Limbajul care traversează văile

Una dintre cele mai uimitoare invenții ale locuitorilor Canarelor este Silbo Gomero, limbajul fluierat din insula La Gomera. Acesta permite transmiterea unor mesaje clare pe distanțe de câțiva kilometri, de pe un versant pe altul. Într-un relief spectaculos, unde deplasarea putea dura ore întregi, câteva fluierături transmiteau rapid informații despre animale, familie sau pericole. Silbo Gomero este predat și astăzi în școlile din La Gomera și face parte din patrimoniul cultural imaterial al umanității.

Spaniola din Canare – o limbă cu personalitate

Deși limba oficială este spaniola, dialectul canarian este imediat recunoscut de orice spaniol. Printre particularitățile sale se numără pronunțarea blândă, apropiată de cea din Cuba sau Venezuela. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, zeci de mii de canarieni au emigrat în Cuba, Venezuela, Puerto Rico și Uruguay. Mai târziu, mulți dintre urmașii lor s-au întors în Canare, aducând cu ei expresii și intonații latino-americane. Interesant este că multe dintre aceste cuvinte nu sunt folosite astăzi și în Spania continentală.

Aici trăiesc oameni care nu se grăbesc

Canarienii sunt renumiți pentru calmul lor. Viața nu se măsoară aici în minute, ci în momente. Există chiar glumă pe această temă că, dacă întrebi un meseriaș când începe o lucrare, răspunsul poate fi, simplu: „mañana…”. Dar acest „mañana” nu înseamnă neapărat mâine. Poate însemna chiar săptămâna viitoare, sau luna viitoare, sau când va veni momentul potrivit. Atenție, ceastă relaxare nu trebuie confundată cu lipsa de seriozitate. Pur și simplu, oamenii acordă mai multă importanță relațiilor decât ceasului.

Bucătăria – o simplitate ridicată la rang de artă

Gastronomia canariană nu impresionează prin rafinament, ci prin autenticitate. Vedeta absolută este reprezentată de papas arrugadas, cartofii cultivați în sol vulcanic și fierți în apă foarte sărată, serviți cu două sosuri devenite simboluri ale arhipelagului: mojo rojo – care poate fi și ușor picant și mojo verde – preparat cu coriandru sau pătrunjel și usturoi.

Și brânzeturile din lapte de capră, prosuse în Canare, au câștigat numeroase premii internaționale. Dacă în insulele El Hierro și La Palma brânza se afumă tradițional, în Fuerteventura se produce celebrul Queso Majorero, una dintre cele mai apreciate brânzeturi ale Spaniei.

Pe mesele localnicilor se găsește frecvent gofio, un aliment moștenit de la guanche. Acesta este obținut prin măcinarea câtorva cereale prăjite și se consumă cu lapte, în supe, în deserturi sau chiar alături de pește. Pentru mulți canarieni, el rămâne un simbol al identității lor.

Superstiții și credințe

Deși profund catolici, locuitorii Canarelor au păstrat numeroase credințe populare rămase din trecut. În multe sate se spune că anumite peșteri sunt locuite de spiritele guanchelor. Unii pescari evită și astăzi să plece pe mare în anumite zile considerate nefaste.

În nopțile cu ceață din apropierea vulcanului Teide circulă încă povești despre lumini misterioase și apariții inexplicabile. Legenda spune că în interiorul vulcanului Teide era întemnițat demonul Guayota, învins de zeitatea supremă Achamán, care a redat lumina lumii după ce demonul răpise Soarele. Aceste mituri prehispanice încă fac parte din patrimoniul cultural al insulelor.

Carnavalul din Santa Cruz de Tenerife – mai mult decât o petrecere

Carnavalul din Santa Cruz de Tenerife este considerat unul dintre cele mai spectaculoase din lume, ocupând, după anumite clasamente, locul doi la nivel mondial dupa cel de la Rio. Pentru localnici nu este doar o sărbătoare, este o stare de spirit.

Costumele și coregrafiile sunt pregătite luni întregi, iar alegerea Reginei Carnavalului este urmărită cu aceeași pasiune cu care alte țări urmăresc finalele marilor competiții sportive. În timpul carnavalului dispar diferențele sociale. Toți dansează împreună. Toți cântă împreună. Toți devin, pentru câteva zile, mai buni, mai prietenoși parcă făcând parte din aceeași familie.

Curiozități mai puțin cunoscute

În Insulele Canare nu există șerpi veninoși și nici animale sălbatice mari. Datorită climei, unele fructe și legume pot fi recoltate aproape tot timpul anului. Cerul Canarelor este considerat printre cele mai curate din lume pentru observații astronomice, motiv pentru care pe insulele Tenerife și La Palma funcționează unele dintre cele mai importante observatoare europene. În multe sate încă se organizează „romerías”, procesiuni religioase în care participanții poartă costume tradiționale și oferă produse agricole drept ofrandă. Capra este animalul simbolic al multor comunități rurale și a reprezentat, timp de secole, principala sursă de hrană și de materii prime.

Românii și canarienii

În ultimii douăzeci de ani, mii de români și-au construit o nouă viață în Insulele Canare. Mulți spun că adaptarea a fost surprinzător de ușoară și asta pentru că oamenii locului sunt primitori, iar respectul reciproc valorează mai mult decât diferențele culturale.

Astăzi, într-o lume tot mai grăbită, canarienii ne oferă o lecție de viață simplă: să prețuim timpul petrecut împreună, familia, prietenii și bucuriile mărunte ale fiecărei zile.

Poate acesta este adevăratul secret al vieții mai bune în Insulele Canare. Nu doar clima blândă sau oceanul nesfârșit, ci oamenii care au învățat, de-a lungul secolelor, să trăiască în armonie cu natura și unii cu alții. Iar pentru cei care ajung aici, chiar și pentru puțin timp, în vacanțe, această stare de spirit rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri ale călătoriei.