„Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important”

Din Gorj la Lille sau ce înseamnă să fii diasporean

Parafrazăndu-l pe cel care „a vrut să sculpteze zborul și nu pasărea”  –  gorjeanul care a plecat din Hobița devenind celebru în Paris, aș îndrăzni să spun că, personajul meu a zburat spre Lille pentru o carieră de succes, avându-l în inimă pe Dumnezeu iar în suflet familia sa.

Zborul lui Tudor Antoniu , avocat, doctor, teolog, originar din satul Floresti, județul Gorj a fost spre Lille, ulterior și spre Bruxelles. Bucurându-se în afara graniților României de o carieră remarcabilă, personajul meu  spune cu mândrie  că este „diasporean„.

Despre Tudor Antoniu,  tânărul care se bucură de un portofoliu profesional impresionant la cei 36 de ani și despre care constați încă din primul moment al întâlnirii cu el că, atunci când a fost „dat de grindă”, a primit și aur și argint și rodul pământului, dar mai ales minte și  noroc, am decis să scriu cu sufletul.

Argument

Cei care mă cunosc știu despre mine că, atunci când intuiția sau sufletul îmi dau ghes să scriu despre frumos și bine, despre reușite și cumsecădenie, despre meritocrație și râvna de a fi bun, o fac cu mare dăruire.

L-am întâlnit pe Tudor Antoniu într-o zi de început de saptamână în cabinetul Pro Lex din Avenue Louise 179/7 din capitala Europei și am simțit din prima clipă că avem ce vorbi. Despre români, despre acasă, despre adaptarea ca rezident  cu așteptări și dorinte, despre artă și cărți, despre Dumnezeu.

Încă de la debutul conversației i-am apreciat  privirea blajină, atitudinea celor „șapte ani de-acasă” în abordarea partenerului de dialog, dar mai ales, salutul său din care nu lipsește o binecuvântare și o rugă de bine  trimisă Cerului, pentru că, doctorul în drept public atunci când își închide roba în cabinetul său din Lille sau Bruxelles,  îmbracă tihnit și smerit reverenda de teolog.

Pasionat de istorie, carte sfântă și literatură, el însuși autor,  participant activ la viață socială și politică din România, Tudor Antoniu și-a început studiile doctorale la Universitatea din Lille (Franța) cu lucrarea intitulată „La déscentralisation teritoriale en Roumanie a l’aune de son histoire administrative depuis 1859. Entre rupture et continuite” ( Ed. L’Harmattan – Franța, 2021).  De aici  începe și epopeea destinului său, aceea de diasporean.

Teolog și jurist de profesie, Tudor Antoniu a  studiat Titulaire du Capa (Certificat d’aptitude à la profession du avocat) la IXAD din Lille – locul devenit acasă pentru el și familia sa – activând ca avocat atât în baroul din Lille, cât și în baroul din Bruxelles.

Profesia de avocat și pe care Tudor Antoniu o consideră „menirea de a asigura apărarea clientului său„,  dedicându-și eforturile sale pentru obținerea celui mai bun rezultat posibil acestuia, concordă minunat cu cea de teolog și despre care, aș spune convinsă că reprezintă mântuirea sa.

Simplitatea nu costă, dar e inestimabilă

De la Lille spre Bruxelles, eroul meu de poveste pleacă aproape zilnic  (și i se pare cât se poate de normal!) cu trenul, cu metroul și „tram-ul,” semn că tinerețea și perseverența reușesc să-i dozeze răbdarea, dar mai ales forța fizică.

Antoniu – nume care prin definiție înseamnă neprețuit, demn de laudă – alege să devină avocat, astfel că absolvă în 2010 „cu grad de încredere ridicat” Universitatea de Drept „Titu Maiorescu” din București.

Studiază apoi Administrație Publică Contemporană la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București.

În palmaresul său profesional urmează  o serie de job-uri onorante pentru Tudor Antoniu, cum ar fi: cel de la primăria din Lille, de consilier superior la Prefectura Municipiului Bucuresti, de consilier juridic superior în cadrul Departamentul Românilor de Pretutindeni, de consilier județean în Legislativul județului Gorj și cel de lector univ dr la Universitatea Atheneum București, parcurgând deasemenea și câteva stagii în cadrul autorității europene de la Bruxelles.

Diasporean și român iubitor de ai săi

În ziua în care ne-am cunoscut o  prăznuiam pe Cuvioasa Parascheva, iar Antoniu adusese cu el și aerul de tihnă al lăcașului sfânt unde se închinase ca slujitor al Domnului  înainte de a veni la cabinet pentru a se întâlni cu clienții săi.

Și pentru că de la tatăl său, preotul Matei Tudor din Florești, Gorj „a învățat valori solide care l-au călăuzit în viață”, dar și dragostea de carte sfântă,  Antoniu a  studiat teologia  la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, având și un masterat în domeniu.

Familia, umăr,  bucurie și motivație

Pentru personajul meu familia reprezintă umărul de sprijin în tot ceea ce face, fiind mândru de cei doi copii ai săi, Raphael și Clara și care, sunt zi de zi „bucurie și motivație”.

Împreună cu Luminița, masterand în Horticultură și purtându-le prețuire părinților și profesorilor săi pentru „suport și inspirație constantă”, Antoniu clădește  frumos la Lille un cămin, crescâncându-și pruncii cu respect pentru țara de adopție și cu suflet pentru zestrea moștenită de la bunici.

Fiindu-i în fire și în fibră iubirea de loc și țară, alegând studiul și performanța în tot ceea ce își propune, traseul profesional al lui  Antoniu Tudor scrie frumos și cu majuscule, la vârsta de 36 de ani, o pagină de carte.

Luminița Pătrățeanu (AJRP)