Errare humanum est
Erori de exprimare frecvent întâlnite în rândul copiilor români din Spania
Estimările privind numărul românilor din afara granițelor variază între 4 și 9 milioane, incluzând diaspora și comunitățile istorice. Cifrele oficiale din ultimii ani plasează diaspora activă la peste 5 milioane de persoane. Acest fapt are implicații semnificative asupra proceselor de adaptare la un nou context socio-cultural și lingvistic, atât pentru românii adulți care au emigrat în alte țări, cât și pentru copiii acestora. În cadrul acestor familii se dezvoltă frecvent bilingvismul, în care limba română funcționează ca limbă maternă pentru adulți, în timp ce limba țării de reședință tinde să devină dominantă pentru copii, în special pentru cei născuți în țara adoptivă.
În Spania, comunitatea românească depășește 600.000 de persoane. Majoritatea familiilor sunt formate din părinți români, dar există și structuri mixte, în care unul dintre parteneri este spaniol. Pentru copiii născuți în afara României, țara de reședință devine, în mod firesc, locul în care se simt acasă, iar limba majoritară — instrumentul principal de socializare și educație.
În plan lingvistic, interferența dintre română și spaniolă generează frecvent erori de exprimare. Un exemplu simpatic este felul în care copiii răspund la întrebarea: Unde te-ai născut? Cei mai mulți vor răspunde: Am născut în Spania, deoarece în spaniolă verbul nu este reflexiv: Nací en España. Un alt exemplu îl constituie omiterea prepoziției de în construcția adverbială de multe ori, ca urmare a influenței structurii spaniole muchas veces, ceea ce conduce la formulări de tipul Multe ori eu am fost la bunici. Se observă și traduceri literale eronate, precum utilizarea lui nimic în loc de deloc, sub influența termenului spaniol nada. Astfel, enunțul No me gusta nada ese coche este redat incorect prin Nu-mi place nimic acea mașină, în loc de Nu-mi place deloc mașina aceea.
Un alt tip de interferență îl reprezintă hibridizarea lexical-morfologică, prin care verbe spaniole sunt adaptate prin atașarea unor desinențe românești. De exemplu, expresia spaniolă tocar a (a-i veni rândul cuiva să…) este reprodusă eronat în construcții precum Acum mă toacă pe mine să merg să fac fotocopii, în locul unei formulări corecte în română — calchiere după spaniola: Ahora me toca a mí ir a hacer las fotocopias. Un alt tip de interferență este ilustrat de enunțuri precum Te-ai pus frumoasă, calchiate după structura spaniolă Te has puesto guapa (cu sensul te-ai aranjat sau te-ai făcut frumoasă), ori S-a pus tristă, utilizat în locul formei corecte A devenit tristă. Astfel de structuri reflectă transferul direct al unor modele sintactice din spaniolă în română.
Amploarea fenomenului este considerabilă, generând chiar o denumire specifică: rumañol, termen care desemnează amestecul dintre română și spaniolă. Se observă o tendință frecventă de a prelua anumite împrumuturi lexicale din spaniolă, precum cita (cu sensul de programare sau întâlnire), utilizat în enunțuri de tipul Am avut o cită la medic. Alegerea acestui termen poate fi explicată fie prin economia de limbaj, fie prin accesibilitatea sa imediată în repertoriul vorbitorilor bilingvi. Din spaniolă este preluată și expresia hacer caso (a lua în seamă, a asculta), folosită, de exemplu, sub forma Nu-mi face caz, cu sensul nu mă bagă în seamă.
Fenomenul interferenței funcționează și în sens invers, prin inserarea unor cuvinte românești în discursul în spaniolă, ca în exemplul ¿Me das el capsator?, în locul formei corecte la grapadora. Elevii păstrează articolul hotărât el din spaniolă, la care adaugă substantivul în română. Această alternanță lexicală poate fi explicată prin activarea simultană a ambelor coduri lingvistice: elevii recurg la termenul românesc recent utilizat, în timp ce structura discursivă rămâne în spaniolă. Alte exemple: Mă molestează în loc de mă deranjează (din spaniolă molestar — a deranja) sau îmi face burla (din spaniolă burla — ironie, bătaie de joc). De asemenea, copiii utilizează frecvent construcții precum am foame și am somn, influențate de tengo hambre și tengo sueño, ori face cald și face frig, din hace calor și hace frío.
Se constată utilizarea eronată a expresiei de moment, influențată de spaniolul de momento, în locul construcției corecte pentru moment. Interferența se manifestă și la nivel sintactic, în special în cazul dublei negații. Astfel, enunțul spaniol Nunca no se sabe reprezintă o structură incorectă, rezultată din transferul modelului românesc Niciodată nu se știe. În spaniolă, forma corectă este Nunca se sabe.
O altă eroare frecventă vizează confuzia dintre conjuncția cauzală pentru că și adverbul interogativ de ce. Această interferență are la bază influența spaniolei, limbă în care por qué (adverb interogativ, echivalentul lui de ce) și porque (conjuncție cauzală, echivalentul lui pentru că) sunt formal și fonetic apropiate, generând un transfer negativ în română. La întrebarea De ce ai lipsit data trecută?, elevii produc enunțuri de tipul Am lipsit de ce am fost bolnav, prin calchiere după modelul spaniol He faltado porque estuve malo, în loc de forma corectă Am lipsit pentru că am fost bolnav. Această eroare se încadrează în categoria interferențelor morfosintactice induse de limba dominantă a mediului școlar, constituind un exemplu reprezentativ de transfer interlingual negativ specific bilingvismului româno-spaniol.
Pe parcursul a două decenii de reședință în Spania, am avut posibilitatea de a observa direct particularitățile comunicării în cadrul comunității românești. Un fenomen recurent îl constituie utilizarea prietenilor falși — unități lexicale care prezintă similitudini formale între română și spaniolă, dar diferă semantic. De exemplu, verbul românesc a câștiga este uneori asociat eronat cu spaniolul castigar (a pedepsi), termenul mal (cu sensul de țărm în română) este confundat cu mal (rău în spaniolă), iar tumbă (săritură) este corelat cu tumba (mormânt).
De asemenea, anumite lexeme, precum dezmierdat, pot dobândi conotații negative în spaniolă, în timp ce altele, precum pene, generează amuzament în rândul copiilor bilingvi, ca urmare a suprapunerilor semantice și fonetice. Formula de salut hola tinde să fie utilizată indiferent de limba de comunicare. Se remarcă și frecvența integrării unor expresii spaniole în comunicarea în română, precum madre mía, ¡qué susto!, no puede ser, no pasa nada sau me da igual. Se constată și preferința pentru verbe spaniole fără echivalente directe în română, precum aportar sau disfrutar, adaptate în structuri hibride: Am disfrutat mult la mare sau Această persoană nu-mi aportă nimic. Aportar înseamnă a aduce, a contribui sau a oferi, iar disfrutar — a te bucura din plin, a savura: ambele oferă o paletă semantică mai nuanțată decât echivalentele românești. Tot în acest context, un elev poate folosi dinte de usturoi (din spaniola diente de ajo) în loc de cățel de usturoi, forma corectă în română.
Un exemplu relevant provine din practica didactică: solicitând elevilor să vorbească în română în timpul orei, o elevă a intervenit pentru a susține această recomandare — dar a făcut-o în spaniolă: Eso, eso, ¡hacedle caso a la profesora! (Așa, așa, ascultați de profesoară!). Situația ilustrează sugestiv tendința de alternanță codică și predominanța spaniolei în exprimarea spontană, chiar și atunci când se urmărește utilizarea limbii române.
În fiecare familie sau grup de prieteni din Spania există anecdote generate de confuziile lingvistice. La frizer: Por favor, córtame la cabeza — Te rog, taie-mi capul (confuzia cabeza — cap / cabello — păr). Sau: Yo me ducho con mi marido al Carrefour — Eu fac duș cu soțul meu la Carrefour (confuzia me ducho — fac duș / me voy — mă duc). Ori: Se ha caído la pierna del perro — A căzut piciorul câinelui (confuzia pierna — picior / almohada — pernă).
Prezentul demers nu își propune să sancționeze aceste erori, ci să le contextualizeze ca parte firească a procesului de învățare și utilizare a mai multor limbi. A greși este omenesc — iar erorile de interferență lingvistică trebuie privite ca inevitabile și, în fond, fascinante. Ele pot fi corectate treptat prin lectură, prin expunere la limba română vorbită și prin călătorii în țara de origine: toate acestea vor lărgi orizontul și vor contribui la îmbogățirea repertoriului lexical.
Teodora Gabriela Soporan – Profesor LCCR, Alcalá de Henares, Madrid
Profesor de spaniolă, Academia del Buen Viaje