Oglinzi culturale: proverbe din România și Spania

O călătorie prin expresii care spun mai mult decât par

Teodora Gabriela Soporan – Profesor LCCR, Alcalá de Henares, Madrid
Profesor de spaniolă, Academia del Buen Viaje

Unele proverbe au un caracter universal și apar în majoritatea culturilor, deoarece înțelepciunea pe care o transmit este comună tuturor și reflectă lecții de viață, ironizează anumite defecte sau redau, într-o formă amuzantă și adesea versificată, situații din care putem învăța.

Experiența unei rezidențe îndelungate în Spania, de peste două decenii, a facilitat observarea unor convergențe semnificative între proverbele românești și cele spaniole. Identificarea unor structuri paremiologice similare generează o senzație de familiaritate, comparabilă cu o reîntoarcere simbolică acasă.

Această corespondență poate fi interpretată ca o reflectare, într-o „oglindă” culturală, a unor valori, forme de umor și tipare de înțelepciune comune. Uneori, oglinda se transformă în vitraliu și colorează diferit o perspectivă, oferind culoare și profunzime unor adevăruri păstrate de veacuri.

De exemplu Cine se scoală de dimineață departe ajunge are, în spaniolă, o variantă rimată și cu tentă religioasă, A quien madruga Dios le ayuda. În mod interesant, acest proverb are, în spaniolă și contrarul lui: No por mucho madrugar amanece más temprano, (Dacă te trezești devreme nu înseamnă că soarele va apune înainte).

Unele proverbe sunt absolut identice în română și spaniolă; Mai bine să previi decât să tratezi, Mas vale prevenir que curar, Mai bine mai târziu decât niciodată, Más vale tarde que nunca, Noaptea toate pisicile sunt negre, De noche todos los gatos son pardos. Câinele care latră nu mușcă, Perro ladrador, poco mordedor, Calul de dar nu se caută la dinți, Al caballo regalado no se les miran los dientes, Ochii care nu se văd se uită, Ojos que no ven, corazón que no siente.

Unele proverbe se referă la aparențe și la diferența dintre esență și fațadă, cum este Nu tot ce zboară se mănâncă, apropiat de spaniolul No es oro todo lo que reluce. Altele pun accent pe răbdare, precum Cu răbdarea treci și marea, echivalent cu La paciencia es ciencia o Con paciencia todo se logra.

Există și proverbe despre firea oamenilor, de tipul Lupul își schimbă părul, dar năravul ba, regăsit în spaniolă sub forma Aunque la mona se vista de seda, mona se queda (Chiar dacă maimuța se îmbracă în mătase, rămâne maimuță.) În plus, unele exprimă importanța unei atitudini pozitive, mai ales în momente dificile: Al mal tiempo, buena cara, (Când timpul e rău, să avem o față bună) sau Quien canta el mal espanta (Cel ce cântă sperie răul), care își găsesc corespondentul în română în ideea că După ploaie vine soarele.

Unele expresii hazlii din română au echivalente totale sau parțiale în spaniolă. De exemplu, „a face din țânțar armăsar” corespunde expresiei „hacer de un mosquito un camello”, „soare cu dinți” se regăsește în „sol de enero, amor de yerno”, iar „floare la ureche” este redat prin „coser y cantar”. De asemenea, „așchia nu sare departe de trunchi” are un echivalent aproape identic: „de tal palo, tal astilla”. Proverbul poetic Cuvântul e de argint, tăcerea e de aur își găsește în spaniolă o variantă mai sugestivă: En boca cerrada no entran moscas, dar și una poetică: Cada persona es duena de sus silencio y esclava de sus palabras, care subliniază ideea că tăcerea ne poate feri de problemele generate de prea multe vorbe. În același timp, în limba română apar frecvent termeni precum dor, care exprimă sensibilitatea profundă a sufletului românesc, și noroc, ce reflectă credința în destin și în acele lucruri pe care nu le putem controla.

Principala diferență între proverbele românești și cele spaniolă provine din influența culturii arabe asupra folclorului spaniol. Peste 4000 de proverbe, expresii și zicători spaniole au proveniență arabă. Se remarcă expresia ojalá de origine arabă și care înseamnă Dacă Dumnezeu dorește sau Ce bine ar fi dacă Dumnezeu ar permite și care este frecvent utilizată în sintagme care exprimă speranța sau dorința.

O alternativă similară este formula Si Dios quiere (Dacă Dumnezeu vrea). Tot sub această influență arabă se înscrie și binecunoscuta expresie Mi casa tu casa care depășește simpla politețe, sugerând un adevărat cod al ospitalității, al generozității și al protecției oferite oaspeților. Influența a persistat pentru că, de-a lungul a multor secole arabii, evreii și creștinii au locuit aproape, au împărtășit valori, elemente culturale și un spațiu geografic.

Don Quijote de la Mancha este opera de referință a literaturii spaniole în ceea ce privește utilizarea paremiologiei (zicători și proverbe), conținând aproximativ 530 de proverbe distincte. Sancho Panza este principalul purtător al acestei înțelepciuni populare, folosindu-le pentru a-și justifica acțiunile sau pentru a oferi sfaturi, în timp ce Cervantes le integrează pentru a reflecta mentalitatea Epocii de Aur.

În literatura română cel care surprinde atmosfera satului românesc și farmecul înțelepciunii populare este, desigur, Ion Creangă care ne-a lăsat Amintiri din copilărie, o operă esențială, bogată în proverbe și zicători. Autorul valorifică o limbă vie, plină de sens, în care integrează natural expresii precum: La plăcinte înainte, la război înapoi, sau Lenea e cucoană mare, Ursul nu joacă de bunăvoie, Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt niciodată n-am fost, Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă, îmbinând astfel morala cu umorul și autoironia.

Nu putem ști în ce măsură proverbele de astăzi vor mai avea relevanță pentru generațiile viitoare. Este posibil să se transforme sau chiar să apară altele noi, adaptate unei societăți moderne și preocupărilor ei. Totuși, cât timp încă fac parte din viața noastră, proverbele rămân o punte către trecut, o legătură cu istoria și cu cei de dinaintea noastră, care au reușit să depășească dificultățile apelând la umor, înțelepciune și încurajarea pe care aceste expresii le oferă.

P.S. Lucrarea a fost prezentată în cadrul Simpozionului Internațional – Ziua literelor românești, desfășurat în data de 20 aprilie 2026 la Facultatea de Filologie din Madrid, organizat de Lectoratul român al Facultății de Filologie în colaborare cu Institutul Cultural Român, Institutul Limbii Române, Ambasada României, Cursul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească și Departamentul de Studii Romanice și Traduceri.

Referințe:
Supervivencia de los refranes del Quijote, Olga Tamovska, Univ. Kyung Hee
Refranes españoles: significado, tipos y ejemplos populares
Din universul proverbelor româneşti: elemente de analiză etnolingvistică, Dragoş Vlad TOPALĂ