„Mulțumesc din suflet! Mi-ați salvat viața!”

Sunt cuvintele lui Daniel, un român de 35 de ani, sosit în Tenerife cu speranța că a găsit, în sfârșit, pamântul făgăduinței.
Viața i-a dovedit că nu-i chiar așa!

Aventura lui Daniel în Tenerife a început înca de anul trecut. Nu-i era frică de străinatate. Mai fusese afară, în Anglia, trei ani și jumătate unde a lucrat la un bar. Îmi plăcea acolo. Lucram bine, lumea mă respecta și câștigam bani frumoși. Doar că, uneori, patronul, un irlandez nebunatic,  se mai certa cu clienții. Într-o dimineață am găsit localul închis. Ne-am trezit cu toții în stradă de la o zi la alta – povestește omul nostru.

Din Anglia a plecat direct în țară unde mai are doi frați care lucrează împreună cu tatăl lor pe taxi. În România, Daniel s-a angajat din nou ca barman. Avea experiență internațională și vorbea fluent engleza. A găsit un post în București. În capitală, salariul mic și cheltuielile mari, l-au determinat pe Daniel să se gândească din nou la o plecare iar ocaziile nu întârziau să apară. Descoperă, între timp, că are un amic în Tenerife care i-a promis ceva de lucru. N-a stat mult pe gânduri. Cu puținii bani puși deoparte, mai împrumută ceva și face saltul peste ocean.

Ajuns în Tenerife, insula cea mai populată din arhipelagul Insulelor Canare, tânărul nostru descoperă că amicul lui dispăruse între timp. Nu l-a așteptat la aeroport precum promisese. Așa s-a trezit singur și direct în stradă.

A început să caute ceva de lucru. Nu vorbea spaniola iar doar cu engleza nu te ia nimeni să lucrezi într-un bar. Între timp mai aparuse un inconvenient. Faptul că dormea pe o bancă, într-un parc, nu-i permitea să aibă și o ținută corespunzătoare în fața unui angajator. Făceam duș în fiecare zi, la instalațiile de pe plajă, dar tot nu-i ca acasă – povestește el cu amărăciune.

După un timp își dă seama că nu are șanse și renunță la ideea de a lucra ca barman. Găsește de lucru la un magazin de fructe și legume. Aici lucra doar două, trei, ore pe zi. Cu banii câștigați nu-și permitea încă un acoperiș deasupra capului. A continuat să doarmă în parc până într-o noapte, când, în timp ce dormea, cineva i-a furat de sub cap rucsacul cu acte, telefonul și câteva obiecte personale. Și de aici începe adevăratul calvar al românului nostru.

Dacă până atunci avea speranțe că într-o zi va fi angajat la magazinul de fructe și legume, când a aflat patronul că nu mai are acte deloc, l-a concediat definitiv. Disperat și fără nici un prieten se refugiază într-o depresie cumplită care-l duce în pragul sinuciderii. Nu mai avea bani, nu mai avea acte, nu mai avea telefon și nici o haină. Rămăsese doar cu o pătură când, disperat, decide să-și dea foc! Așa ajunge la Spitalul Universitar Candelaria din Santa Cruz de Tenerife, internat la secția de Psihiatrie. Acolo, medicii spanioli analizează situația românului nostru și-și pun diagnosticul: Pacientul nu are probleme psihice ci suferă de o gravă depresie, este foarte slăbit și nu are nici un ajutor material pentru existență – și-l externează.

Ajuns din nou în stradă, Daniel, nu mai știa unde să se ducă și ce să mai facă. Dorea să se întoarcă acasă, în România, dar nu avea cu ce și nici nu putea comunica cu familia din țară. S-a gândit să ceară ajutor cuiva care să-i dea puțină forță și siguranță în același timp și s-a prezentat la Poliție. Așa a ajuns în fața ofițerului de serviciu de la o secție de poliție din sudul insulei. În fața lui stătea o femeie între doua vârste. Îl ascultă și rămâne mișcată de povestea tânărului. Se pun de acord ca el să vină în fiecare zi la sediul poliției unde să primească un mic pachet cu mancare și o sticlă de apă. Tot de la Poliție  putea să telefoneze acasă. Între timp, polițista a luat legătura cu Consulatul Onorific Român din arhipelag.

Din momentul când Alina Râmaru, Consul Onorific al României în Insulele Canare, a aflat despre situația lui Daniel, a început mobilizarea românilor de la Asociația Rumacan. În soluționarea cazului au fost angrenate și persoane din afara asociației românești, dornice să ajute.

Astfel, s-a luat legătura cu Consulatul Român din Madrid. Pentru a ajunge la București, Daniel avea nevoie de un document  pentru a putea urca într-un avion fără acte de identitate. Dar exista riscul că nici din Tenerife nu va putea pleca din lipsa acestor documentel. Astfel, Consulatul Român din Madrid emite o adresă către autoritățile de pe insulă prin care îl invită la Madrid, pe Daniel, pentru ași perfecta actele. Între timp s-a procurat un bilet de avion cu escală cât mai lungă la Madrid. Avea nevoie de timp pentru a ajunge la Consulat. Avionul pleca de la Madrid, spre București, la ora 22:00.

Românii care l-au preluat pe Daniel de la secția de poliție l-au dus imediat la Restaurantul Transilvania. Era prânz iar tânărul nu mâncase nimic de câteva zile. S-au gândit că o ciorbă fierbine îi va mai ridica puțin moralul. Aici, românii prezenți, s-au oferit să facă o chetă rapidă pentru al ajuta să ajungă din nou în România. În acest scop unii dintre ei și-au sunat și prietenii. Proprietarii de la Transilvania s-au oferit să-i dea de mâncare pentru cele câteva zile până la plecare. Alții au dat o fugă până acasă pentru a da un ochi la garderobă. Era nevoie urgentă de câteva haine.
Pană la urmă totul a fost un efort românesc, concertat, de bun augur și de mare bun simț!

Daniel, cu tricoul închis la culoare, la Restaurantul Transilvania

Cert este că Daniel a reușit să urce în avionul de Madrid. A reușit să ajungă cu metroul și la Consulat, unde i s-a eliberat în regim de urgență documentul atât de necesar întoarcerii acasă. A reușit să urce și în cel de-al doilea avion și să ajungă la București, în aceeași seară, unde îl aștepta familia.

Ne-a telefonat, ieri, spunându-ne, fericit și cu emoție în glas – Mulțumesc din suflet! Mi-ați salvat viața!

Prin acest gest, românii aflați la mii de kilometri depărtare de casă, au dovedit încă odată că pot fi uniți. Gestul lor devine și mai valoros când cei care l-au făcut nu au fost rugați să-l facă ci așa au simțit în momentul respectiv.

Au contribuit, Alina Râmaru – Consul Onorific în Insulele Canare, Adina Bandini Lazăr – președinta Asocieției Rumacan, soții Maria și Adrian de la Restaurantul Transilvania, Camelia și Vasile Gurău, Valentin Gheorghe, Cosmin Brînduș, Nicu Ianuș, Cătălin Costache, Iza și Alex Vodă, familia Hrior, Mirela Brândușa, Radu, vecina Laviniei și soții Andreia și Constantin Pletosu.

Felicitări, români!

Monica Cercan – Tenerife

One thought on “„Mulțumesc din suflet! Mi-ați salvat viața!”

  • 1 august 2019 la 17:43
    Permalink

    Cunoscand cazul , cand am citit articolul mi-au dat lacrimile . Prin ’94 am trecut si eu printr-o perioada similara. As fi dorit insa ca numele meu sa nu fie pomenit in articol , pentru a se implini tâlcul cuvintelor :” Tu cand dai de pomana sa nu te stie nimeni . Sa nu stie stanga ce face dreapta ” Dar dupa ce isi va face actele poate se va intoarce in acest paradis terestru unde chiar si românii sunt uniti .

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.